Advertisement
Agentia de presa pentru romanii de pretutindeni
redactia@rgnpress.ro


Menu Principal
Home
- - - - - - -
Arhiva 2004 - listing
- - - - - - -
Arhiva 2004
<<
Iunie 2004
>>
D
L
M
M
J
V
S
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30      
Cautare
In Maramures, via Oltenia-Ardeal-Valea Timocului PDF Imprimare E-mail

Cotidianul Ziua, editia de miercuri, 15 decembrie.

Anca Giurchescu a facut din cercetarea spiritualitatii romanesti crezul ei de-o viata

Sotii Anca si Lucian Giurchescu s-au stabilit in Danemarca, in 1979 si au revenit in Bucuresti chiar in ianuarie 1990, renumitul regizor fiind numit, din nou, directorul Teatrului de Comedie.

Dupa patru ani, au trebuit sa se intoarca in "tara de vis" a nemuritorilor Hamlet si Andersen, cum ii place omului de teatru sa denumeasca a doua lor patrie, unde au dubla cetatenie. De atunci insa, se intorc de doua-trei ori pe an, el punand in scena cateva piese, la Teatrul National si Nottara, acum pregatind o noua premiera, despre care a vrut sa pastreze o totala discretie. In schimb, am obtinut o relatare a distinsei Anca Giurchescu, etnolog de valoare internationala, cercetator in domeniul dansului popular, stiinta numita de specialisti Etnocoreologie. Devenita presedinta Grupului de Studii Etnocoreologie din Danemarca, apartinand celei mai prestigioase organizatii mondiale care se ocupa de muzica si dansurile traditionale (International Council for Traditional Music - ICTM), a facut din cercetarea si cunoasterea spiritualitatii populare romanesti in lume crezul ei de-o viata. Continuand sa surprinda pe viu rostul dansului in viata oamenilor, prin "expeditii de teren", face comunicari audio-video si in scris, la simpozioanele organizate din doi in doi ani de catre "Study Group on Ethnochoreology".

Rumanii din Scandinavia isi pastreaza obiceiurile din mosi-stramosi

Prima cercetare multidisciplinara a organizat-o in 1993, cand a adus specialisti din sapte tari, sa studieze obiceiul calusului, in comunele Optasi-Magura si Osica de Jos din judetul Olt. Cea de-a doua, tot cu participare internationala, a insemnat studiul procesului de transmitere a traditiei dansului local si modul in care acesta si muzica mijlocesc, in diferite contexte sociale, legatura intre consatenii romani, unguri si tigani, in satele Berchies, Frata, Ceanu Mare, Soporul de Campie, din Campia Transilvana. Si iata ca, in 2001, grupul impatimitilor de folclor autentic romanesc s-a deplasat in sudul Dunarii, la vlahii si rudarii, numindu-se toti rumani din satele bulgare Harlet si Liliace, din judetul Vrata. Si aici s-a urmarit pastrarea stravechiului ritual de vindecare al calusului, prin credintele in forte supranaturale si-n cultul mortilor. Cu aceasta ocazie, specialistii straini au putut constata, la fata locului, similitudini aproape perfecte intre traditiile unor comunitati etnice romanesti aflate de-o parte si alta a batranului fluviu. Contactul cu acesti vlahi a facut-o pe staruitoarea etnologa sa fie mai atenta cu privire la stirile despre existenta acestora in... Scandinavia! Asa i-a aflat si i-a contactat pe vlahii originari din Valea Timocului iugoslav, veniti in numar mare in Danemarca si sudul Suediei, pe la mijlocul anilor '60, ca muncitori emigranti. Sunt acum aproape 5000 de suflete, cu tineri nascuti si crescuti departe de obarsie, dar pastrandu-si obiceiurile si traditiile din mosi-stramosi. Astea se vad, mai ales, la "orele", sau horele organizate de vlahii, care-si spun rumani si vorbesc un dialect apropiat de limba literara romana, amestecat insa cu termeni sarbesti. Interesant este faptul ca descantecele, textele cantecelor si ale baladelor timocene sunt intr-o limba romana curata dar bogata in arhaisme, ceea ce denota o incontestabila vitalitate spirituala a acestei populatii, indiferent ca a trait intr-un mediu socio-cultural ostil, in vremea comunistilor, sau in aceste tari, unde vlahii-romani duc o existenta materiala prospera.

Specialistii straini, entuziasmati de Maramures

Recenta expeditie etnocoreologica a avut loc in Maramures, de Rusalii (26 mai - 3 iunie), Anca Giurchescu aducand specialisti din Danemarca, Suedia, Norvegia, Germania si SUA, plus un roman clujean. Totul organizat de ICTM, sub egida UNESCO, pentru o functie sociala deosebit de importanta) fiind un "re-vitalizat", in conditiile dezvoltarii turismului cultural-rural, in nordul Romaniei. Actiunea s-a desfasurat in localitatile Hoteni, Sat-Sugatag si Breb, zona etno-folclorica deosebit de stapana pe datele ancestrale. "Am mers pe urmele unei mai vechi cercetari, spunea interlocutoarea, din anii '72-'73, cand impreuna cu faimosul nostru profesor Mihai Pop, urmareau felul in care "giocul in sopru" aduna, la anumite sarbatori, flacaii din satele respective. Acum, am vrut sa-i vedem de Rusalii, la Sat-Sugatag, si a doua zi, la Breb, de hramul bisericii". Ei bine, strainii umblati pe multe coclauri ale lumii, au fost entuziasmati de cele vazute si traite, mai ales de slujba religioasa din spatele falnicei biserici de lemn din Sat-Sugatag, din cimitir adica, unde glasul preotului si cantecele enoriasilor te faceau sa crezi ca esti in "gradina raiului". Si apoi a urmat jocul, intr-un sopron podit si acoperit, langa fostul camin cultural, unde tot satul era prezent, dar ordonat pe grupe de varsta si sex, copii, batrani, femei si nemaritate, toti in asteptarea feciorilor care plecasera dupa lautari. Toti imbracati in straie de sarbatoare, unice in toata Romania. Si vorba-intrebare, rostit-nerostita de cei varstnici: "cine cu cine se gioaca?". Adica, e un prilej de a vedea cam care-s viitoarele... nunti! si-n timpul jocului, pe de-o latura, joaca pruncii, deoarece pentru fiecare familie e o cinste sa-si invete copiii dansurile din mosi-stramosi. "In ambele sate, marturisea Anca Giurchescu, jocul a fost atat de viu incat a convins toti cercetatorii ca o asemenea traditie nu este amenintata de disparitie si ca revitalizarea lui, nu numai de marile sarbatori, ci in fiecare duminica, precum era pe vremuri, cere doar un impuls dat tinerilor si ceva bani muzicantilor!". Iata cum, o romanca din Danemarca nu numai ca nu si-a uitat obarsia, dar prin tot ce intreprinde ii determina si pe alti cercetatori, din lumea larga, sa afle ce-i cu adevarat peren in spiritualitatea romaneasca, la randul lor ei devenind mesagerii acestuia. in 2005, la un congres al ICTM, Anca Giurchescu si colaboratorii sai vor prezenta la Londra o comunicare complexa, impanata cu filme si fotografii, despre credinta romanilor de acasa si de peste tot, in mai bine si frumos.

Materialul semnat Valentin Hossu Longin a fost preluat din editia de miercuri, 15 decembrie a cotidianului Ziua.

 
top

(C) 2019 Romanian Global News - singura agentie de presa a romanilor de pretutindeni
Programare si design Ideal Data Solutions