Advertisement
Agentia de presa pentru romanii de pretutindeni
redactia@rgnpress.ro


Menu Principal
Home
- - - - - - -
Arhiva 2004 - listing
- - - - - - -
Arhiva 2004
<<
Iunie 2004
>>
D
L
M
M
J
V
S
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30      
Cautare
In vizita la Domnica Sarbu, matusa lasata in paragina a presedintelui Voronin PDF Imprimare E-mail
Era prin martie 2002 cand intr-o pauza, din intamplare, citind un ziar neimportant imprumutat de la o colega, am dat de un reportaj despre Domnica Sarbu, matusa presedintelui Republicii Moldova Vladimir Voronin, care traieste in Romania. Cel mai mult mi-a atras atentia cazul Domnicai Sarbu, din perspectiva exilului ei in Romania, dar, bineinteles, si a faptului ca este matusa presedintelui moldovean si traieste in conditii mai mult decat modeste, uitata de lume undeva prin campia Vlasiei.

Fiind din aceeasi zona, mi-am propus candva s-o vizitez. Ma interesa foarte mult viata ei: nascuta la Corjova, Dubasari; avand parinti deportati de regimul comunist pentru ca nu vroiau sa dea pamantul in colhoz; razboiul; fuga tatalui, Isidor, din lagarul de concentrare; trei ani in care este primar al Corjovei in regimul administrarii romanesti; evacuarea impreuna cu tatal ei in 1944 in Romania; rezistenta anticomunista din muntii Oasului si stabilirea lor, abia dupa moarte lui Dej, in comuna Brezoaiele.

Recent, una dintre prietene, dar si colega de facultate m-a intrebat daca nu cunosc vreun subiect interesant pentu un interviu de istorie orala (interviu intensiv, o metoda sociologica calitativa opusa chestionarului ce urmareste sondarea in profunzime a celor studiati). Mi-a trecut prin minte acest caz si i l-am propus. I-a placut ideea si a acceptat. M-am oferit s-o insotesc caci doza de curiozitate nu-mi pierise inca. Intr-o sambata geroasa am pornit sa cautam satul Camarasu, comuna Brezoaiele, judetul Dambovita. Un reportaj de Valentina Basiul, voluntar Romanian Global News si Diana Midoni, studenta.

 

Oamenii ara, oamenii strang varza, oamenii sunt varza

Pare bizar dar este adevarat undeva intr-un sat obisnuit din campia Vlasiei (aproximativ 35 de km de Bucuresti). Drumuri pustii, case oftand a fum, pamanturi ce respira obosite. Tipenie de om. Silozuri, panusi, balegar si alte mirosuri de pe marginea drumului ce-ti insista in osul nasului. Miros greoi de javre descompuse te face sa-ti pierzi entuziasmul sa mai continui. Cerul plapand strapuns de avioane. Soare timid care incepe sa dezamorteasca noroiul. De acum pana hat dupa amiaza drumetii il vor framanta in cautare de ceva nou. Prin parti pamant rasturnat, pamant inghetat care asteapta sa fie rasturnat, pamant cu varza, multa, multa, multa varza.

In zare se desprind trei biserici (in dreapta, in fata si in stanga). Spre una din ele ne indreptam. Nu stim exact spre care. Isi fac aparitia pe drum cate un mos sau cate o batranica ce se grabesc sa-si resolve treburile la Tartasesti. Apar si carute, marea lor majoritate umplute cu varza. Ai senzatia ca toata varza din Romania se cultiva aici. Oameni putin plictisiti se indrepta spre terenurile lor sa-si stanga roada.

Rasare un sat, pare sa fie comuna. Ritmul lui se face simtit la targul organizat la intrarea in localitate, targ organizat langa una dintre biserici ce ne domina mai inaite peisajul, un targ unde se negociaza nu numai cele necesare, ci si viata in acest sfarsit de toamna. Si aici iti persista in minte imaginea verzei. Oamenii par sa fie profanati de viata, de o viata plina cu varza. Siragul de case orientaza trecatorul incotro sa o ia. Pe ici pe colo case ratacite, este de fapt un fel de distanta intre oameni. Intr-un microunivers descoperi si oameni sihastri. O lume ciopartita in distante mai mici si mai mari.

O casuta "mai mult decat modesta" grupata cu o alta mai rasarita decat ea, dar din aceeasi catedorie de modestie, se disprind dintr-un sir ce parea fara capat. A doua biserica este reperul mult cautat. Peste drum casa lui "tanti Domnica", cum ii spun vecinii. Intram timid in ograda si observam pozitionarea noastra intre biserica de vizavi si cimitirul din spate. Un pusti despica energic la lemne. Are o movilita buna dar o alta si mai buna de druci isi asteapta randul.

Gardul din curte cu fel de fel de ulcele si borcane sta sa se pravale. A obosit de atata stat in picioare, vrea si el sa-si odihneasca picioarele. Cel de la drum rade de neputintele batranetii lui. El n-are treba, a fost recent schimbat si e tanar si hodinit. Este admirat si le zambeste tuturor trecatorilor.

Trandafirii din fata casei, ca si iasomniile, capsunile si alte vietati plang dupa niste maini care le mangaiau nu demult. Astazi buruienele le-au luat locul. Si fantana din mijlocul ograzii a ruginit, nu mai stie sa fuga dupa apa cum fugea odata.

Casuta seamana cu o bojdeuca cu prispe moldovenesti. O dor salele si nu se mai pate ridica. I-au cazut si dintii, iar deasupra poarta un sal de carton gudronat. Ar vrea sa se ridice sa ne salute dar o dor tare picioarele, nu o mai tin bata-le-ar norocul. Ferestrele sunt impaienjenite, iar ridurile de pe fata sunt nu numai din cauza batranetii, ci si dintr-o lipsa de afectiune. Un dor spre care se pierde de multe ori hat departe... pana la Corjova, Dubasari.

Tica, Tica, Tica/m-a batut mamica/c-a mancat pisica/toata mancarica

In casa tuseste de cateva ori cineva adanc. Tica, pisica din prag, ne indeamna sa intram in odaita. Aici, "tanti Domnica" ne saluta din pat cu un zambet din care i se vad doi dinti ruginiti. Este o batranica carunta infofolita de frig in asternut. Ochii albastrii tulburi ne aduc aminte de Nistru. Deasupra ochiului drept troneaza o cicatrice. Ne zambeste, dar ii citim pe buze dezamagire, aceasta i-a fost starea ei de spirit pe tot parcursul intalnirii. "Tanti Domnica" se plange ca cicatricea nu mai vrea sa dispara. Ii spunem cine suntem si ce-i cu noi pe aceste meleaguri. E foarte bucuroasa ca cineva si-a adus aminte si de ea. Vobim despre pisica care ne-a fost ghid. De la ea aflam ca o cheama Tica si ca mai are inca o pisica frumoasa si un caine. Ii plac pisicele si ne spune ca "... si o pisica ma iubeste..." Ulterior femeia care are grija de ea ii reproseaza ca nu-i pisica ei. Dar Tica este pisica din mintea Domnicai Sarbu, pisica care o duce intr-un timp cand a fost fericita si cand canta undeva pe valea Nistrului: Tica, Tica, Tica/m-a batut mamica/c-a mancat pisica/toata mancarica(sau smantanica)/si-am plecat la scoala/cu burtica goala.

Uratul din fotografie

Soba topeste la lemne in disperare, dar de un altfel de caldura are nevoie batranica cu care vorbim. Ne spune ca a cazut la pat acum o saptamana-doua si nu se mai poate ridica, "ca nu mai stateam eu asa in pat, numai pe-afara eram". Din spusele femeii care are grija de ea aflam ca a trecut vreo luna decand sta la pat. O intrebam cand a fost ultima data in Moldova. Ea nu stie exact cand si ne spune "demult" dupa care adauga ca sora ei e mai rau (mama lui Vladimir Voranin n.n.).

Pe pereti sunt covoare si stergare moldovenesti si multe icoane, fotografii si un calendar bisericesc. I-a placut o viata sa cante in biserica, iar acum ii pare rau ca nu mai poate merge la slujba. Candva a adapostit si un preot in casoica ei (are doua camere si o tinda). Astazi i se pare ca clopotele sunt tare galagioase si bat de sute de ori cand vreun mort, iar cand e vreo sarbatoare nu le aude asa de tare sunand. Se bucura totusi de vizita prietenelor in fiecare duminica dupa slujba.

Ne vorbeste despre numerosii ei nepoti si ni-i arata pe fotografiile de pe pereti. Evita initial sa vorbeasca despre Vladimir Voronin. Pe masa are o cutie cu medicamente, o farfurioara de sare si un telefon mobil. Oare la ce-i trebuie unei babute de 83 de ani?

Deasupra tuturor, oricat te-ai ascunde in aceasta camaruta, domina o pivire ce se impune fara voie. Este a unuia dintre nepoti pe care matusa ne sune ca l-a crescut - Vova (diminutiv al prenumelui Vladimir, in rusa), presedintele actual al Republicii Moldova. Am fost zece frati cinci baietii si cinci fete. Am foarte multi nepoti, dar unde imi sunt nepotii? nici unul nu vine. Amarata ne arata imaginea uratului de deasupra capului, o fotografie foarte recenta, de maxim doi ani, a presedintelui si ne spune ca zice urat la tot ce-i frumos, inclusiv si noi suntem urate. E un joc pe care l-am deprins cu totii din copilarie de la bunici.

Aflam si ce-i cu telefonul, un Nokia 5110, de fapt banuim ca reprezinta o legatura Matusa Domnica ne mai spune ca o mai viziteaza cineva de la Bucuresti. O intrebam daca-i ruda. Initial evita raspunsul, dupa care ne zice ca sunt oameni de-a lui Voronin, platiti de el ca sa aiba grija de ea. Aceasta familie (sot si sotie) au fost ieri si iau adus medicamente. Ei o platesc si pe Florentina, femeia care vine de trei ori pe zi (dimineata ca sa-i aprinda focul si sa-i dea medicamente, la pranz si seara medicamente si mancare). Tot ei i-au cumparat lemnele care ard acum in soba, caci inghetase de frig acum cateva zile.

Din vorba in vorba aflam ca ii place foarte mult Nicolae Furdui Iancu si cum canta, si cum arata. Mai are o caseta cu Maria Ciobanu si una cu muzica religioasa. Printre lucrurile unei tarance trecuta de 80 de ani nu-si au loc televizorul, telefonul mobil si acest casetofon care incepe sa cante un trandafir de la Moldova, trandafir din Chisinau. Se vede de la o posta ca au fost aduse recent si sunt obiecte de care aceasta batranica nici nu stie sa se foloseasca.

Nu vrem sa o amaram dar trebuie sa plecam la Bucuresti si s-o lasam singura, caci femeia platita vine doar la orele cand trebuie sa vina si de fapt am vazut, dar si ea ne-a spus, ca "tanti Domnica" este semiconstienta si trebuie sa fie cineva care sa strea in permanenta si sa vada de ea.

Ne vedem de drum deci si incercam sa iesim din gaura in care am intrat, dar gandul ne e la matusa uitata de lume. Varza pusa in movile la fiecare poarta ne persista in imagine.

Dupa o astfel de calatorie intr-un sat de campie iti ramane in minte varza si afisele electorale care abunda ca si varza. Iesite la mal, observam in Tartasesti un caine alb si dolofan ce se alinta pe o banca, o banca pe care trebuia sa fi stat altcineva. El n-are treaba cu nimeni si cu nimic.

Viata la Tartasesti are un alt ritm. Te lasa sa mergi oriunde vrei, dar sa nu lasi in urma ta oameni care devin varza sau care vor deveni

 
top

(C) 2019 Romanian Global News - singura agentie de presa a romanilor de pretutindeni
Programare si design Ideal Data Solutions