Advertisement
Agentia de presa pentru romanii de pretutindeni
redactia@rgnpress.ro


Menu Principal
Home
- - - - - - -
Arhiva 2004 - listing
- - - - - - -
Arhiva 2004
<<
Iunie 2004
>>
D
L
M
M
J
V
S
    1 2 3 4 5
6 7 8 9 10 11 12
13 14 15 16 17 18 19
20 21 22 23 24 25 26
27 28 29 30      
Cautare
"Dorm cu arma la cap si-i astept sa vina dupa mine!" PDF Imprimare E-mail

Evenimentul Zilei, 26 august 2004

Mariana Bechir

 

O echipa de 14 mercenari il vaneaza pe Marca dupa ce acesta a reusit sa evadeze dintr-o inchisoare-spital.

Glontul de proba tras de Marca sparge-n doua seara asternuta peste valea Firladeniului. Ecoul ricoseaza din dealul aflat in fata noastra si se pierde-n padurile unde, la numai patru kilometri distanta, se afla militiile transnistrene. Soldatii, daca ar mai pune o data mina pe moldoveanul Constantin Marca, ar sti ei cum sa faca de nici Dumnezeu cu luminarea sa nu-l gaseasca. Barbatul de 53 de ani isi ridica privirea de pe locul unde a stat piatra spulberata de glont spre linia orizontului, stringe in mina batrina pusca ce-l mai asculta inca si ofteaza din toti rarunchii: Dorm cu arma asta la cap. Ii astept. De venit, au sa vina! Daca nu azi, miine, da or sa vina dupa mine!. Sintem la margine de Europa. Doar un post al trupelor de pacificare separa ultima casa din satul moldovenesc Firladeni de prima casa a catunului transnistrean Gisca. O vaca baltata paste pe linga tancul ascuns dupa cortul de campanie. Pe ulita Firladeniului trece o motocicleta cu fin condusa de un barbat ai carui ochi sint ascunsi sub o cascheta soldateasca. Crisma satului este ferita de soare cu o plasa de camuflaj ce imita frunzele de stejar. Pe aici copiii se joaca de-a militia si politia (organele de interne de pe cele doua maluri ale Nistrului), povestile sint inlocuite cu amintiri de razboi, iar combatantii din 92 se tem c-au sa dispara intr-o noapte. Cum s-a intimplat si cu altii, cum era sa fie si cu fostul padurar Marca, vinovat in ochii Tiraspolului de a fi dirijat trupele moldovenesti prin codri. Pentru ei, cei trecuti pe lista neagra a Tiraspolului, razboiul nu s-a terminat inca. Desi pacea a fost incheiata, militiile separatiste il cauta pe Constantin Marca si ziua, si noaptea. Au incercat sa-l prinda dindu-se drept politisti moldoveni, dar i-a recunoscut un consatean care stia ca unul dintre ei este inregimentat la Tiraspol. Au venit si-n civil, de parca ar fi fost prieteni de peste Nistru, in vizita. Acum trei ani l-au gasit in curtea casei asezata pe coasta insorita a dealului, in capul satului. Sosisera dinspre padure, imbracati chiar in uniforma de militieni. Norocul lui Constantin: nu era singur, ci inconjurat de fosti camarazi de arme. S-au infruntat unii cu altii doar din priviri, si separatistii au plecat resemnati, cu mina goala. Altfel, s-ar fi lasat cu varsare de singe si cine stie pe care dintre ei l-ar fi plins bocitoarele la groapa. N-au renuntat.

Nu m-au batut, ca n-aveau in cine da. Eram sfirsit

Anul asta, la sfirsitul lui iunie, Constantin s-a palit cu motocicleta intr-un stilp din Firladeni si si-a pierdut cunostinta. Ca sa nu moara, vecinii l-au dus la spital la Tighina (oras transnistrean aflat la mai putin de 10 kilometri distanta de catunul moldovenesc). Cind a deschis ochii, era pe masa de operatie, incatusat la miini si picioare, cu tevile citorva automate atintite spre trupul sau lipsit de vlaga. Dupa 12 ani, le picase in plasa asa cum cade puiul in tigaie. Personalul de la spital mi-a spus ca tot teritoriu se pazeste cu masini si militieni inarmati, povesteste Constantin. Ajunsese cel mai important prizonier al Transnistriei, cum fusesera, la timpul lor, cei din grupul Ilascu. L-au operat imediat, i-au dat afara fierea plesnita si i s-a pus o drena. Fara sa se inlature paza inarmata sau sa-i scoata catusele, timp de trei saptamini, nici macar cit sa se intoarca de pe o parte pe alta. Peste Nistru, la Chisinau, s-a aflat repede ca Marca ajunsese la cheremul transnistrenilor. Veteranii din 92 s-au adunat si-au pus la cale tot felul de strategii ca sa-l scoata din miinile militienilor. Acestia din urma auzisera, la rindul lor, ca moldovenii pregatesc ceva. Cind reprezentantii Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului - Comitetul Helsinki au cerut o intrevedere cu detinutul politic Constantin Marca, pentru a se convinge ca mai traieste si nu a fost torturat, autoritatile au hotarit transferarea moldoveanului intr-un spital special, cu gratii si pazit ca o inchisoare, undeva in apropierea Tiraspolului. Intr-o zi, povesteste Constantin, separatistii l-au scos la ancheta: M-au dus intr-un beci al militiei din Tiraspol. Nu m-au batut, ca n-aveau in cine da. Eram sfirsit. Spre seara, mai mult lesinat, l-au prins iar cu catusele de patul spitalului. Atunci am gindit ca trebuie sa fac oricum sa fug fiindca ei imi pregatesc ceva. Nu judecata! Si, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit!, rasufla usurat Constantin Marca.

O echipa de 14 banditi umbla sa ma gaseasca

Evadarea din Transnistria s-a produs in seara de 18 iulie, dupa trei saptamini de prizonierat. Asta este secret, spune despre felul in care a desfacut catusele si a deschis lacatele usilor de care a trecut. A facut pe jos, cu drena inca prinsa in partea dreapta a trupului, mai bine de 30 de kilometri. Prin paduri, departe de drumuri, pina a dat de Nistru. L-a trecut de trei ori deoarece era atit de confuz incit nu stia exact unde se afla. A ajuns in Moldova, dar a crezut ca-i in Transnistria, iar cind a traversat a doua oara si s-a intors in stinga Nistrului, credea ca este in Moldova. A auzit niste tarani vorbind si a inteles ca nu sint de-ai lui. Dupa ce-a traversat a treia oara Nistrul, a iesit la mal si-a lesinat. Se afla in raionul Causani, administrat de Chisinau. Marca a stat sub tratament, intr-un spital de la Chisinau, doar citeva zile, pina s-a pus pe picioare, apoi s-a ascuns. Un prieten militian de la Tighina mi-a spus ca au adunat o echipa de 14 persoane, banditi, ca sa ma gaseasca si sa ma aduca pe teritoriu (in Transnistria - n.r.). De la Chisinau e mai greu, dar nici acolo nu ma simt in siguranta, zice Constantin.

Mi-au ramas doi frati in temnita la ei

Ajungem in Firladeni, satul unde ne-am dat intilnire cu omul pe care si-l doresc cel mai mult separatistii. La sfirsitul lui iulie, pe gardurile si zidurile cladirilor din Transnistria au fost lipite sumedenie de afise cu poza lui Constantin Marca. Acum este prima oara, dupa evadare, cind barbatul se intoarce la granita. Ne spune laconic doar ca mai are socoteli de incheiat peste hotar. Dupa multe ore de discutii, isi indeasa nervos palaria pe cap, sa nu-i vedem ochii ce-i joaca in lacrimi: Mi-au ramas doi frati in temnita la ei. Al treilea este departe, in siguranta, dar ei doi sint inchisi la Tighina. In noaptea de 18 iulie, cind Constantin a fugit din spitalul-penitenciar, militiile au rascolit toate coltisoarele Tiraspolului si apoi s-au dus la Tighina, unde locuieste unul dintre fratii lui Constantin. Au avut norocul sa prinda doi iepuri dintr-o lovitura. Pe la 3.00-4.00 dimineata, au gasit in apartamentul luat cu asalt doi dintre fratii Marca. Mezinul traieste in Moldova, dar sosise la Tighina sa vada ce mai e cu Constantin. Al mai mare este in temnita, cu doua coaste rupte. Al mic a fost eliberat dupa ce l-au batut de urina singe. Nu-l lasa sa paraseasca Tighina. I-au spus sa nu iasa din casa decit ca sa semneze in fiecare zi, dimineata, la 9.00, la militie, spune Constantin. Cu o saptamina in urma a primit, printr-un cunoscut, o  scrisoare semnata de cei doi: Era dictata de militieni. Spun sa ma predau eu, ca nu fac decit cinci ani si ii elibereaza pe ei. Insa nu crede o iota din promisiunile transnistrenilor si este convins ca le vor putrezi la toti trei oasele in beciurile de peste Nistru. Il intrebam ce crede ca se va intimpla daca nu se preda: Mi-e teama ca au sa-i impuste!

Am plecat cu ce era pe mine

Stam la circiuma, impreuna cu mai multi sateni, bem bere Baltika si ascultam despre toate cite au fost si mai sint de cind cu razboiul cel din 92. In preajma Firladeniului nu s-au dat cine stie ce lupte, dar transnistrenii nu-i iarta pe vecinii lor pentru c-au intrat sub arme la primul apel al Moldovei. In afara celor inrolati in trupele de armata sau politie, Firladeniul a avut 247 de voluntari. De aia i-au urit atit de mult separatistii, incit intr-una din zilele verii lui 92 au intrat pina-n centrul satului si au impuscat citiva civili nevinovati, femei si batrini. Multa apa a curs pe Nistru, multi dintre locuitorii din Gisca si Firladeni sint prieteni, se ajuta, mai trec o marfa prin porumb, in loc de granita (ca sa nu plateasca vama), dar cind vine vorba de razboi, tarina si mortii din vremurile alea, se-ncrunta si se despart, fiecare luind-o spre partea sa de granita. Da sa se insereze cind Constantin Marca ne invita la el acasa. O cladire mare, alba, asezata sus pe deal, chiar sub padure. Cu razboiul, am lasat la Protigal (o suburbie a Tighinei) casa cu doua etaje facuta de mine. N-am luat nimic din ea, doar hainele de pe noi. Nu mai sint decit peretii. Acum trebuie sa o las si pe asta de la Firladeni. Am construit-o in 1995. Nici aici nu mai pot sta. Ne interzice sa ne indepartam pe potecutele ce pornesc de la casa si se pierd prin padurea deasa. Ne spusese cineva ca Marca a pus capcane pentru eventualii nepoftiti din Transnistria. Si mai aflaseram ca are si arme, si grenade. La insistentele noastre, Constantin scoate o pusca veche si ne demonstreaza ca a ramas un tintas bun. Spulbera din primul glont piatra asezata pe un zidulet. Isi ridica privirea de pe locul unde a stat piatra spre linia orizontului, stringe in mina batrina arma si ofteaza din toti rarunchii: Dorm cu arma asta la cap. Ii astept. De venit, au sa vina! Daca nu azi, miine, da or sa vina dupa mine!.

 

(Materialul, semnat Mariana Bechir a fost preluat din cotidianul Evenimentul Zilei).

 

 
top

(C) 2019 Romanian Global News - singura agentie de presa a romanilor de pretutindeni
Programare si design Ideal Data Solutions