Advertisement
Agentia de presa pentru romanii de pretutindeni
redactia@rgnpress.ro


Menu Principal
Home
- - - - - - -
Arhiva 2004 - listing
- - - - - - -
Arhiva 2004
<<
Iulie 2004
>>
D
L
M
M
J
V
S
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30 31
Cautare
Un roman-american recupereaza 2000 de dolari, prin cinstea sefului de vagonPDF Print E-mail
Oradea, Romania / Romanian Global News
Accesari :348
Sunday, 11 July 2004

Incredibil si totusi adevarat! Cui ii vine sa creada ca va mai gasi vreodata un pachet valoros uitat in tren, o gentuta ce contine un aparat foto digital, cu toate actele si cartile de credit ale proprietarului plus peste 1 700 de dolari cash si inca aproape 100 dolari schimbati in lei?

Oriunde in lume o asemenea valoare poate fi considerata de cel ce o gaseste un dar" picat din cer, daramite in Romania unde valoarea totala reprezinta mai mult decat salariul mediu pe un an de zile. Pagubitul a vazut si aceasta minune infaptuita! Gentuta foto si tot continutul ei a fost gasita si returnata in mai putin de 4 ore, ba mai mult, ofiterii de politie au insotit gentuta cu pricina de la Valea lui Mihai (judetul Bihor) pana la Oradea, pentru a fi siguri ca este returnata direct proprietarului, in persoana lui Steven Bonica, editorul sef al publicatiei din Chicago, "Romanian-American Yellow Pages". Minunea s-a intamplat intr-o dimineata de sambata, mai exact pe data de 15 mai a.c. Dupa mai multe nopti lipsite de somn in febra tiparului celei de-a patra editii a cartii Yellow Pages-ului Romano-American, apoi o noapte petrecuta in cabina unui camion de cursa lunga aducand cartile din Texas la Chicago iar apoi inca o noapte consumata in scaunul unui avion din Chicago la Bucuresti, Steven Bonica a fost nevoit sa calatoreasca cu acceleratul de la Bucuresti spre Oradea, impreuna cu sotia si sora sa. "De la Bucuresti si pana in apropiere de Brasov am tot numarat legaturile sinelor si cu sunetul sinelor taca-taca... taca-taca..." ramas pe creier am adormit leganat ca un adevarat obosit. M-am trezit in cursul noptii de cateva ori speriat de franele trase la intrarea in gari, cu frica de a nu cadea din patul etajat. De fiecare data imi verificam perina sa simt gentuta foto tupilita pentru siguranta. Fusesem atentionat ca in tren se fura" si ca ar fi bine sa fiu foarte atent cu banii si actele" ne spune Steven Bonica intr-o corespondenta primita la redactia Romanian Global News.

"Spre dimineata am fost atentionati de seful de vagon ca suntem in apropiere de Oradea, destinatia noastra. Am sarit repede din pat si cautam sa recunosc locurile copilariei: strandul de pe malul Crisului Repede, Calea Clujului, Hotelul Dacia cu renumita-i cofetarie a anilor 80, dealul viilor si in final gara centrala a municipiului Oradea. Pe de o parte inca amortit de oboseala iar pe de alta emotionat si entuziasmat de intoarcerea in orasul natal lasat in urma cu douazeci de ani, am cautat sa fiu eficient in scurtele minute ce le aveam la dispozitie pentru a cobori toate bagajele. Ne-am luat ramas bun de la seful de vagon si am coborat. De unde sa stiu ca acest om avea sa revina in viata mea intr-un mod cu totul neasteptat?

Calin, prietenul meu ce-mi tiparise primele doua editii ale Yellow Pages-ului in tara, ne-a asteptat pe peron cu bucurie in pofida orei matinale la care am ajuns in Oradea. Simteam cum oboseala se lupta cu bucuria de a fi ajuns la destinatie. Nu stiam daca e mai bine sa dorm vreo doua ore sau sa o luam prin oras si sa las sa-mi treaca oboseala asa incet la plimbare. Am revazut cladirea unde lucrase tatal meu pentru multi ani de zile si parca era mai frumoasa ca oricand. M-am gandit sa o fotografiez. Dau repede sa caut geanta si ... aoleu. Intr-o secunda glasul nu mai identifica nici o oboseala ci striga disperat: Nu se poate! Mi-am uitat geanta in tren! Hai sa ne intoarcem repede! Am in ea toate actele si toti banii!" Esti om facut!" mi-a replicat bunul prieten.

In urmatoarele minute Calin mi-a explicat cum o asemenea prostie este ireparabila aproape si cum chiar daca am vrea sa ajungem trenul din urma nu vom reusi pentru ca el nu are semafoare si cu viteza sa constanta si stationatul foarte mic in statii.... adio geanta, adio acte si bani! Sotia si sora mea ma priveau si nu le venea sa creada ca nu e o gluma. In ingrijorarea lor au cautat sa ma consoleze, unele incurajari fiind insa mai putin entuziaste: lasa ca dam noi cumva de acte", sau la urma urmei nu esti primul care si-a refacut toate actele". Printre toate cuvintele ce-mi intrau in urechi retineam mai mult ce-mi placea sa aud: ai sa vezi ca nu sunt oamenii chiar asa de lacomi". Apoi mai era totusi ceva ce-mi spunea sa stau linistit ca geanta nu e dusa de tot.

Ne-am intors la gara si am raportat sefei de statie cele intamplate. Domnule Bonica, totul depinde de cat de cinstit este seful de vagon. El va trebui la capat de traseu sa verifice tot vagonul, sa asterne paturile si sa schimbe cearceafurile si s-ar putea sa gaseasca geanta dumneavoastra. Suma de bani este foarte mare raportat cu salariile noastre si ea poate fi o ispita greu de invins. Geanta poate fi aruncata pe geam, banii luati si negat faptul ca aceasta ar fi fost acolo unde spuneti dumneavoastra. Regret ce vi s-a intamplat insa nu vreau sa va faceti iluzii si sa aveti sperante false. Oamenii pot fi de tot felul si nu stiu cum sa va spun, dar ... depinde de seful de vagon daca vrea sa-i pese de dumneavoastra sau nu. Daca e cinstit si nu se lasa ispitit va veti regasi geanta." La auzul acestor cuvinte mi-am dat seama ca oricat de cinstit ar fi cineva, aproape doua mii de dolari pot fi intra-adevar o ispita destul de mare. Nu mi-a ramas decat sa astept. Mi s-a spus sa revin in aproximativ doua ore ca intre timp sa se dea mesaje telefonice sefilor de statii pe traseu si politiei ca sa intervina si sa caute in cuseta cu pricina gentuta faimoasa. Pentru urmatoarele minute am simtit cum parca toti fluturii din lume se invarteau in stomacul meu. Apoi am avut un sentiment de liniste realizand ca oricum nu mai pot schimba nimic si ce-o fi o fi. Imi doream mult sa primesc o veste buna insa nu vroiam sa visez. Ne-am oprit la o placintarie si mi-am implinit visul de-a manca o placinta cu branza asa cum numai in Oradea se poate.

La mai putin de doua ore am fost din nou in biroul sefei de statie CFR din Oradea si asteptam cu nerabdare o veste. Povestirile noastre au fost intrerupte de cateva telefoane, iar in cele din urma a fost un nou apel ce a schimbat fata sefei de statie. Am vazut o bucurie pe fata ei de parca ea si-ar fi regasit geanta. Dupa ce a pus telefonul in furca mi-a spus ca geanta a fost gasita si ca avea multi bani in ea si acte personale. Doi politisti urmau sa aduca geanta la Oradea cu o cursa ce avea sa ajunga in gara peste inca doua ore. Ei, acum eram linistit. Oradea era alta si soarele parca era mult mai stralucitor. Ne-am dus sa lasam bagajele, am baut o cafea si am mancat inca o placinta, iar peste doua ore eram pe peron cu sefa de statie asteptand trenul dinspre Satu-Mare. Cei doi politisti au fost usor de observat iar geanta era clar recuperata. Au tinut-o in posesia lor pana in biroul sefei de statie unde au deschis-o, au facut inventarul si un proces verbal. Ma uitam la acesti oameni si la geanta de pe masa si nu-mi venea sa cred. Dreptatea in slujba unui uituc. Obosit sau nu, asta eram iar ei, oameni ce lucrau intr-o zi de week-end, imi redadeau mie satisfactia ca sunt roman.

Oare daca aceasta intamplare ar fi avut loc in alta parte a lumii m-as fi bucurat de acelasi final? Nu pot decat sa multumesc lui Dumnezeu pentru astfel de oameni.

M-au rugat sa nu le fac public numele, insa recunostinta mea ma obliga totusi sa scriu despre amabilitatea sefei de statie si a colegilor ei din alte statii, despre onestitatea sefului de vagon si a conductorului care au gasit geanta si despre amabilitatea politistilor. N-au vrut nici macar o ceasca de cafea in schimb! Li se parea ca au procedat toti absolut normal! Normal, insa nu intr-o lume care nu mai gandeste normal, intr-o lume unde ce-ti pica din cer" este mai bun decat ce-i castigat cu sudoarea fruntii .

Am relatat aceasta intamplare si pentru cititorii ziarului Romanian Tribune din Chicago, pe care l-am fondat tocmai bazat pe crezul ca exista o lume mai buna formata din oameni de caracter. Doresc ca acest articol sa ajunga citit si de Ministrul Transporturilor, de sefii CFR-ului, de sefii de statii, de primarul din Oradea, si de oricine poate sa spuna un cuvant bun si de lauda la adresa celor care au dovedit ca ispita nu e prea mare niciodata pentru omul cinstit!"

 
CENTRUL CULTURAL ROMANESC (CCR) din capitala Marii BritaniiPDF Print E-mail
Londra, Marea Britaniei / Romanian Global News
Accesari :316
Sunday, 11 July 2004

CCR este o asociatie independenta, o organizatie formata din cativa romani inimosi care, din 1994, isi daruiesc din timpul lor liber pentru promovarea programelor culturale romanesti ale Centrului.

Scopul acestei organizatii este de a mentine legatura cu comunitatea romaneasca din Marea Britanie, de a facilita schimburi culturale intre Marea Britanie si Romania si de a functiona ca un centru de informatii si baze de date, functionand numai pe baza de voluntariat.

CCR completeaza si imbunatateste felul in care Romania este vazuta in Marea Britanie iar 2004 este un an in care membrii si-au propus sa atraga un public britanic mai numeros si sa faca Romania si cultura romaneasca mai bine cunoscute celor interesati. De la infiintare numarul de membrii a crescut in mod constant iar marea satisfactie a organizatorilor este prezenta unui public tot mai numeros la evenimentele desfacurate.

Anul 2004 este un an de sarbatoare pentru CCR, acesta implinind 10 ani de existenta si de proiecte in slujba promovarii culturii romanesti.

In noiembrie 2002, Centrul Cultural Romanesc a initiat Clubul de film romanesc, ca urmare a dorintei comunitatii din Marea Britanie (si in special din Londra) de a fi in contact permanent cu viata culturala romaneasca. Pe langa rolul de centru al vietii culturale a comunitatii, Clubul prezinta valorile romanesti in Marea Britanie intr-un mod regulat, intr-un cinematograf de renume, amplasat in plin centrul Londrei The Other Cinema. Clubul de film romanesc atrage un public variat prin intermediul publicitatii din mass-media. Clubul este mentionat in Time Out London si in alte programe din ziarele importante, precum The Guardian.

 
Concert de muzica romanesca cu Dana Codorean BerciuPDF Print E-mail
Londra, Marea Britanie / Romanian Global News
Accesari :286
Sunday, 11 July 2004

Sambata, 10 iulie, si duminica, 11 iulie, Londra va gazdui doua spectacole sustinute de artista romanca Dana Codorean Berciu, alaturi de renumita trupa britanica Mukka Band.

Doua mari festivaluri londoneze, Stockwell, desfasurat sambata, 10 iulie si Finsbury Park, duminica, 11 iulie, vor rasuna de muzica romaneasca cu accente de jazz, swing si totodata punk, la voltaj foarte mare. Atmosfera va fi una de dans si de buna dispozitie. Intrarea va fi libera la ambele evenimente, organizate in colaborare cu Centrul Cultural Roman din Londra. Concerte ale Danei Codorean Berciu interpretand muzica populara romanesca alaturi de Mukka au fost organizate peste tot in Marea Britanie si in Irlanda, in ultima perioada, la diverse festivaluri sau chiar la Buckingham Palace, la jubileul reginei.

 
Un roman campion mondial la caricaturiPDF Print E-mail
Insula Rhodos, Grecia / Romanian Global News
Accesari :328
Sunday, 11 July 2004

Romanul Constantin Ciosu este castigatorul celei de a doua editii a Concursului International de Caricaturi, relateaza Actualitatea Romaneasca.

Acelasi eveniment a avut loc in Insula Rhodos iar tema aleasa pentru acest an a fost legata de Jocurile Olimpice, care vor avea loc in luna august. Maestru al caricaturii pe o tematica de o impresionanta diversitate, Constantin Ciosu a obtinut premiul I. Este al 98-lea premiu inscris in palmaresul artistului bacauan. Ceremonia in cadrul careia i se va decerna premiul cu care a fost distins acum, va avea loc la 30 iulie, in Grecia.

 
top

(C) 2017 Romanian Global News - singura agentie de presa a romanilor de pretutindeni
Programare si design Ideal Data Solutions