La Festivalul Internaţional de Carte de la Budapesta a fost lansat volumul „Românii din Ungaria în 2004”, semnat de jurnalistul şi scriitorul Ioan Matei. Cartea, apărută la Editura Institutului Cultural Român de la Bucureşti, prezintă informaţii „la zi” despre românii din această ţară şi interviuri cu câteva personalităţi de seamă ale comunităţii româneşti din Ungaria. Corespondentul RGNPRESS din Ungaria a realizat un scurt in terviu cu autorul volumului.

Pe ce considerente v-aţi ales tocmai acest subiect pentru carte?

– Am ales acest subiect din mai multe motive. Primul ar fi acela că mă aflu de mai bine de trei ani la Budapesta, iar în această perioadă am reuşit să cunosc o parte însemnată a comunităţii româneşti din Ungaria, pe reprezentanţii acesteia şi chiar multe dintre problemele lor. Apoi, chiar dacă s-au mai scris cărţi despre românii din Ungaria, nu am găsit până acum o lucrare în care aceştia să se exprime direct, să-şi spună părerile legate de viaţa comunităţii, de relaţiile cu majoritarii şi cu instituţiile politice şi administrative ungare şi româneşti. O lucrare bazată exclusiv pe cercetare istorică ar fi implicat în foarte mare măsură subiectivismul autorului şi risca să nu prindă pulsul comunităţii. În cazul interviului se elimină considerabil acest subiectivism, iar autorul devine un intermediar între cel care se exprimă şi cititor. Nu în ultimul rând, mi-a fost uşor să abordez acest subiect, deoarece sunt şi eu ziarist, iar în cariera mea de până acum am făcut sute de interviuri cu personalităţi din toate domeniile.

– În introducere mărturisiţi că v-aţi propus să oferiţi cititorilor o imagine „la zi” despre minoritatea românească din Ungaria. După câteva date istorice şi statistice, publicaţi interviuri cu câţiva reprezentanţi ai comunităţii româneşti. Cum v-aţi ales interlocutorii?

– Menţiunea din introducere înseamnă că în carte sunt cuprinse date de la ultimul recensământ din Ungaria, informaţii de la ultimele alegeri pe ţară ale Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU) şi referiri, în premieră într-o carte, despre Coaliţia Românilor din Ungaria. Astfel, se conturează o imagine „la zi”, completată cu alte date şi informaţii care se regăsesc în opiniile celor intervievaţi. Cât despre alegerea interlocutorilor, trebuie să vă spun că nu am avut nici o prejudecată în ce-i priveşte şi nici interese de alt gen. S-a întâmplat ca pe unii să-i cunosc cu diferite ocazii, despre alţii am aflat că au ocupat sau ocupă posturi în structurile comunităţii, iar unii pur şi simplu mi s-au părut persoane interesante şi corespunzătoare proiectului meu. Revăzând acum tot materialul, mi-am dat seama că flerul gazetăresc m-a ajutat să adun în carte personalităţi din toate zonele de interes ale comunităţii: autoguvernare, învăţământ, cultură, biserică, presă, administraţie locală şi centrală etc. Nu neg că mai sunt multe personalităţi interesante în comunitate, însă oricum aş fi procedat, tot ar mai fi rămas ceva de spus. Din păcate, am fost şi refuzat ori amânat nepermis de mult de unele persoane abordate pentru această lucrare şi pot spune acum că pierderea este a lor şi nu a mea.

– După experienţe proprii pot să spun că, din păcate, în România şi acum se ştie foarte puţin despre românii din Ungaria. Cartea dvs. a apărut cu sprijinul Editurii Institutului Cultural Român de la Bucureşti. Va intra acest volum şi în circuitul librăriilor, bibliotecilor din România, deci va putea ajunge la orice persoană interesată de temă?

– Prima parte din întrebarea dumneavoastră înseamnă încă un motiv care m-a determinat să aleg acest subiect. Este adevărat, în România se ştie puţin despre comunitatea românilor din Ungaria. Nu este acum momentul să analizăm cauzele, însă consider că lucrarea pe care am elaborat-o poate fi un instrument util pentru cei care doresc să afle mai multe despre etnicii români de aici şi despre problemele lor. Faptul că această carte a apărut la prestigioasa editură a Institutului Cultural Român din Bucureşti este o garanţie că cititorii o vor putea găsi în librării şi în biblioteci. Din câte ştiu, există chiar o prevedere legală care obligă editurile să trimită exemplare din cărţile publicate la toate bibliotecile importante din ţară şi sunt convins că Editura ICR face acest lucru. În plus, Institutul Cultural Român coordonează toate institutele culturale româneşti din străinătate, are legături şi cu organizaţiile şi asociaţiile românilor din diaspora cărora le face frecvent donaţii de carte, aşa că există toate premisele ca această lucrare să ajungă la cât mai mulţi cititori. Şi mai cred că nu ar fi lipsit de importanţă dacă Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria ori Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria ar comanda editurii un număr de exemplare pentru românii de aici şi pentru bibliotecile şi şcolile româneşti.

– Aveţi şi alte planuri editoriale care vizează românii din Ungaria?

– Deocamdată nu mi-am făcut alte planuri în legătură cu acest subiect. Cineva mi-a sugerat că ar fi bine ca această lucrare să fie tradusă şi în limba maghiară pentru a fi accesibilă şi celor care nu mai vorbesc româneşte. Cred că este o idee bună şi urmează să discut în acest sens cu cei de la Editură pentru că ei deţin acum toate drepturile asupra cărţii. Însă dincolo de aceste probleme, dorinţa mea este să constat mai multă unitate în rândul comunităţii româneşti şi mai mult interes din partea autorităţilor de la Budapesta şi Bucureşti pentru soarta etnicilor români din Ungaria

Ca urmare a faptului ca luni 17 si marti 18 mai, seful guvernului de la Belgrad, Vojislav Kostunica s-a aflat la Bucuresti, fiind primit de omologul sau roman Adrian Nastase, precum si de Presedintele Ion Iliescu, Romanian Global News prezinta in exclusivitate declaratia organizatiilor romanesti din Serbia-Muntenegru.

DECLARAŢIA DE LA BELGRAD

Emisă şi semnată de liderii partidelor, asociaţiilor şi organizaţiilor românilor (şi aşa numiţilor "vlahi" de catre poporul majoritar sârb), din Uniunea statală Serbia şi Muntenegru, în data de 10 mai 2004;

In urma întrevederii avute cu ministrul unional pentru drepturile omului şi ale minorităţilor, Rasim Ljajić participanţii la întâlnirea de la Belgrad, reprezentând voinţa liber exprimată a românilor din nordul şi sudul Dunării, respectiv a majorităţii românilor şi a filonului spiritual românesc din Republica Serbia, aduce la cunoştinţa opiniei publice interne şi internaţionale, a misiunilor diplomatice acreditate în Uniunea statală Serbia şi Muntenegru, următoarele:

1. Ne afirmăm încrederea în obiectivele şi principiile Chartei ONU, conform aplicării efective a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi a instrumentelor legislaţiei interne din Uniunea Statală Serbia şi Muntenegru precum şi angajamentul reciproc privind apărarea valorilor comune ale românilor, pe baza democraţiei, drepturilor omului şi respectării legii, şi revendicăm

RECUNOAŞTEREA MINORITĂŢII ROMÂNE (şi a FILONULUI ROMÂNO–VALAH) PE ÎNTREG TERITORIU REPUBLICI SERBIA;

2. Suntem hotărâţi să acţionăm în baza declaraţiei de la Timişoara, din 13 martie 2004, înţelegerii de la Brestovačka Banja din 25 aprilie 2004 şi a întâlnirii de la Belgrad din 10 mai 2004, şi aşa cum a fost prezentat domnului ministru Rasim Ljaić, să constituim

CONSILIUL NAŢIONAL AL ROMÂNILOR, CARE VA REPREZENTA PE TOŢI ROMÂNII DIN UNIUNEA SERBIA-MUNTENEGRU, INDIFERENT DE DENUMIRILE CARE NI SE ATRIBUIE: ROMÂNI, RUMÂNI SAU VLAHI.

DORIM CA PRIN DENUMIREA ÎN LIMBA SÂRBĂ DE CONSILIU NAŢIONAL AL ROMÂNILOR ŞI VALAHILOR DIN SERBIA ŞI MUNTENEGRU SĂ FIE REUNITE CELE DOUĂ RUBRICI MENŢINUTE ARTIFICIAL LA RECENSĂMÂNTUL POPULAŢIEI DIN 2002.

3. Ignorarea revendicării legitime de constituire a Consiliului Naţional, de către actuala conducere politică, o vom considera continuarea metodelor de opresiuni purtată de fostele regimuri şi atac asupra standardelor democratice a drepturilor omului şi a supremaţiei legii.

Minoritatea română din Serbia şi Muntenegru este hotărâtă să constituie un singur Consiliu reprezentativ şi să împiedice continuarea nedreptăţii;

Totodată, ne adresăm prim-miniştrilor guvernelor Republicii Serbia şi României să întreprindă măsurile necesare pentru respectarea Acordului bilateral semnat între cele două state, referitor la Articolul 1 şi să urmărească în continuare evoluţiile de constituire ale Consiliului Naţional Român, unic şi reprezentativ;

Acceptarea şi aplicarea măsurilor propuse ar soluţiona definitiv problema românească din Republica Serbia.

Comunitatea Românilor din Serbia, Ion Cizmaş – preşedinte şi Pavel Greoneanţ – secretar general (Voivodina);

Partia Democrata al Rumânilor din Serbia, Predrag Balaşevici – preşedinte şi Milivoie Ianoşevici – vicepreşedinte (Timoc);

Alianţa Românilor din Voivodina, Ion Sfera – preşedinte şi Nicu Ciobanu – vicepreşedinte (Voivodina);

Mişcarea Democratica a Românilor din Serbia, Dimitrie Craciunovici – preşedinte (Timoc);

Teodora este o fetita superba, de numai 1 ani si o luna, dar chinuita si macinata de boala. Deja are trista experienta a internarilor, in spitale din Bucuresti, Sibiu si Cluj. Boala ei rara, o tulburare genetica de metabolism, o impiedica sa zambeasca, sa doarma, sa mearga sau sa vorbeasca! Teodora nu poate sa-si strige durerea, parintii ei, o familie de oameni simpli din orasul Horezu, jud. Valcea, sunt epuizati si neputinciosi in fata bolii de de nerezolvat in Romania! Sansa micutei este internarea pentru investigatii la o clinica din Elvetia unde Dl Doctor Boltshauser o poate salva! Costul: 15.000 EURO. Din lipsa banilor a pierdut doua programari de la inceputul anului. Tatal ei bate la toate usile: Ministerul Sanatatii, firme cu putere financiara, anunt umanitar in presa! Este dispus sa cerseasca dar nu stie unde, usile se inchid tacute peste viata fetitei lui! Banii stransi din bunatatea celor care au aflat de Teodora sint putini (aproximativ 4.000 de euro din 15.000).

Detalii puteti gasi si la adresa:

http://www.casa-romanilor.ch/teodora.htm

Conturi umanitare deschise la :

RAIFFEISEN BANK - SUCURSALA HOREZU

Cont LEI - 2383874

Cont EURO - 4097557

Cod SWIFT - RZBRROBU

Puteti contacta familia fetiteii la urmatoarele numere de telefon:

0250.861.615

0724.143.202